Despre carte: 2013 / „Lumina strălucea încet prin camera de zi. Era încă atârnată „Te desenez...” Făcu încet câțiva pași „Tu...” răsună din adâncul sufletului său. „Te desenez”... - râse ea... Privind în urmă, el a făcut-o inconștient, nu în inima lui a vrut ca cineva să vadă această frescă „Arată-mi ce e acolo...” - spunea uneori „. Tu...” scântei de distracție străluceau în ochi El însuși nu voia să-l vadă... Pe podea erau borcane, cu pensule de o duritate diferită era ascuns în spatele perdelei improvizate, sub presiunea mâinii sale, perdeaua s-a deplasat cu ușurință în lateral, dând o vedere completă a fiecărui contur a muncii ei. Lung și minuțios. Mi-a pus stăpânire pe tot corpul... Îmi venea să râd, dar el nici măcar nu a zâmbit. Era prea amar în sufletul meu. Dezgustător și dezgustător. A intrat încet într-o stupoare. Se uită fix în centrul zidului, incapabil să se desprindă. Chiar poate fi așa? Cum a putut să deseneze asta? Asta si nimic altceva? Nu i-a mai intrat nimic în capul ei inteligent și frumos? Numai imaginația bolnavă a Evei putea înfățișa așa ceva... Numai ea…"